Martie 2010
Sfanta Evanghelie dupa Luca: 14:26
Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă şi pe femeie şi pe copii şi pe fraţi şi pe surori, chiar şi sufletul său însuşi, nu poate să fie ucenicul Meu.
Vezi cata nefericire exista in lume ? Uitate imprejur. Oare care-i cauza? Inteleptul Buddha a zis ca toata nefericirea este cauzata de dorinte. Programarea intensa pe care ne-o face societatea, si presiunea pe care aceasta o pune asupra fiecarei clipe din viata noastra e atat de puternica incat perceptiile noastre sunt afectate, gandirea este gresita si credintele sunt false. Daca cumva te declari nefericit, societatea pune asta tot pe seama ta, nu a felului cum ai fost programat, si de vina sunt considerate ideile si credintele tale. Care cred eu ca sunt aceste credinte gresite care ne tin departe de fericire ?
- Nu poti fi fericit fara lucrurile de care esti atasat si pe care le consideri prerioase. Total gresit. Nu exista nici un moment in viata cand nu ai abolut tot ce-ti trebuie ca sa fii fericit. Motivul nefericirii este ca te focusezi pe ceea ce nu ai in loc de ceea ce ai.
- Fericirea este in viitor. Nu e adevarat. Alegi sa fii fericit aici si acum, asa cum Takamatsu Sensei spunea: “Fericirea este in fata ta. Numai tu poti decide daca alegi sau nu sa o traiesti”.
- Fericirea va aparea daca reusesti sa schimbi situatia in care esti si oamenii din jurul tau. Nu cred ca-i adevarat. Cheltuim prea multa energie incercand sa rearanjem lumea. Gandirea pe care o avem ne poate face fericiti sau nu. Fericirea vine din interior si nimic dinafara nu trebuie lasat sa te afecteze intr-un mod negative.
- Daca toate dorintele noastre sunt satisfacute atunci vom fi fericiti. Gresit. De fapt aceste dorinte si atasamente ne fac tensionati, frustrati, nervosi, nesiguri si plin de animozitate. Indeplinirea dorintelor nu ne poate aduce decat momente trecatoare de placere si bucurie.
Cum putem atunci sa explicam fericirea ? Dar cum putem sa explicam lumina unui om care s-a nascut orb ? Sau cum putem descrie realitatea, unui om aflat intr-un vis ? Cum explicam diferenta ninjtsu si ceea ce se practica in majoritatea dojourilor? Ce putem face atunci ? Daca intelegem ceea ce avem in fata, v-om pricepe si cealalta parte a monedei. Intelege intunericul pentru a sti ce este lumina. Intelege cosmarul care-l ai si te vei trezi la realitate. Intelege credintele tale gresite si vor disparea. Asa vei sti gustul fericirii. Intelege greselile tehnicilor ce le practici si atunci vei reusi sa vezi cu adevarat realitatile artei adevarate din ninjutsu. Se pare ca nu exista cuvinte care sa descrie lucrurile ce transcend experienta noastra limitata de cele cateva simturi de care suntem constienti. Deci singura noastra sansa este sa intelegem cat mai bine ceea ce avem in fata, lucrurile cu care ne confruntam, greselile pe care le facem si asa v-om putea intelege imaginea completa ce pare pentru moment invizibila.
Acum se pune intrebarea de ce oamenii nu incearca sa inteleaga aceste gresili ale lor? In primul rand deoarece nici macar nu-si imagineaza ca aceste credinte sunt false sau ca sunt credinte si nu realitati. Si cred ca mai e un motiv, acela ca-s prea speriati sa piarda “realitatea” pe care o cunosc, lumea dorintelor, a atasamentelor, a fricii, a presiunilor sociale, a tensiunilor, a ambitiilor si sa fie nevoiti cumva sa reia totul de la zero. E intradevar foarte greu. Dar cred ca merita.
Asa inteleg si incerc sa explic paragraful din titlu. Deci pentru a putea fi fericit trebuie sa fii pregatit sa renunti prin intelegere la toate cele de care te agati si fara de care esti convins ca nu vei fi fericit. Dar nu trebuie sa renunti la acestea brusc si violent deoarece orice lucru la care renunti violent va fi intotdeauna legat de tine. Pentru intelegere adaug o povestire. Un psiholog vorbeste despre clientii sai: “Prostituata cand vine la mine nu vorbeste decat despre Dumnezeu, preotul in schimb vorbeste numai despre sex.“
Se pare ca atunci cand vei reusi sa renunti la posesii (inclusive la persoane) in sensul ca nu vei mai fi dependent de ele, nu ca te apuci neaparat sa le imparti sau donezi la altii, atunci vei experimenta starea aceea miraculoasa de pace si fericire. Si cred cel care nu va mai fi dependent de frati, surori, mama, tata, copii, terenuri, case, titluri de recunoastere a valorii sau grade va fi rasplatit cu varf si indesat cu fericire si deci viata eterna.
N-am gasit inca echilibrul asta dar sper sincer ca fac pasi marunti in directia corecta si cand uneori mai realizez ca gresesc, incerc sa accept “noua” realitate si sa-mi adaptez corespunzator si umil calea. |